Calendar evenimente

 

 

Newsletter UMP

date abonat

Muzeul Naţional ”George Enescu” – Palatul ”Cantacuzino”

Descriere obiectiv

Monument istoric și de arhitectură de valoare națională și universală înscris în Lista Monumentelor Istorice, având codul B-II-m-A-19869. Din 2007, Palatul  „Cantacuzino” este inclus pe lista monumentelor Patrimoniului European, cu codul L-35-125-C-a, fiind una dintre cele mai frumoase clădiri din București. Palatul „Cantacuzino” este situat pe amplasamentul unei vechi case a familiei Cantacuzino. Ctitor, inițiator și realizator este Gheorghe Grigore Cantacuzino, denumit „Nababul”, unul din cei mai bogați români de sfârșit de secol al XIX-lea și început de secol al XX-lea și mare om politic (fost primar al capitalei, ministru de finanțe, președinte al senatului, prim-ministru, sef al Partidului Conservator). Palatul „Cantacuzino” este realizat  între anii 1898-1900, după proiectul arhitectului I.D. Berindei, împreună cu deosebiți colaboratori precum G.D. Mirea, Costin Petrescu, Arthur Verona, Nicolae Isidor Vermont pentru picturile monumentale, Frederick Stork și Emil Wilhelm Becker pentru sculpturi și Casa „Krieger” din Paris pentru decorația interioară, tapiserii, candelabre, lămpi, vitralii etc. Palatul era recunoscut în Bucureștiul de altădată prin marile baluri pe care Mihail G. Cantacuzino împreuna cu Maruca le organizau aici. Seratele și audițiile muzicale, la care George Enescu era un obișnuit, erau binecunoscute și se bucurau de prezența numelor sonore din aristocrația română și străină. Ansamblul mai conține în incintă, o clădire de locuit cât și două corpuri anexă (foste grajduri, garaj, beci, crematoriu, gunoi, magazii). În anul 1913, după moartea lui Gheorghe Grigore Cantacuzino, palatul revine fiului său, Mihai G. Cantacuzino și soției acestuia, Maria Rosetti-Tescanu (Maruca), iar în 1929, la moartea lui Mihail G. Cantacuzino, conform testamentului, rămâne în proprietatea soției sale, Maruca. În 1939, Marucase recăsătorește cu George Enescu (locuind pentru scurt timp, 1945-1964) în casa din spatele palatului. În anii 1940, palatul a adăpostit sediul Președinției Consiliului de Miniștri. Apoi, din 1947, Institutul de Studii Româno-Sovietice. După moartea lui George Enescu, în 1955, soția sa a lăsat, prin testament, palatul și clădirile anexe muzeului dedicat memoriei marelui nostru compozitor, astfel că din 1956, aici funcționează Muzeul Național „George Enescu” și Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România. Din cauza duratei de exploatare de peste 100 de ani, este evidentă o degradare generală la toate categoriile de lucrări interioare și exterioare, fiind grav afectată imaginea arhitecturală și artistică.

Suprafețele câmpurilor, finisajelor și componentelor ornamentale de toate categoriile au întreruperi în continuitate, escoriații, carii, decolorări cauzate de poluare, desprinderi periculoase de pe stratul suport. Toate acestea pun în pericol integritatea construcției atât la nivelul finisajelor, cât și al materialelor-suport. Din cauza neîntreținerii continue a învelitorii și accesoriilor acesteia, sunt zone întregi din astereală, șarpantă și planșeu din lemn deteriorate, cu influențe negative asupra componentelor artistice. Totodată, se observă un nivel ridicat al umidității în pereți ce a provocat deteriorări substanțiale ale fațadelor și interioarelor. La subsol sunt infiltrații puternice care au afectat cea mai mare parte a acestor spații. La interior, pardoselile prezintă uzuri în zonele intens circulate, iar la subsol, fisuri în toate direcțiile. Tâmplăria interioară, inclusiv feroneria, prezintă degradări ce pun în pericol calitatea funcțională și aspectul estetic.

Principalele tipuri de lucrări propuse prin proiect:

Clădirea va fi supusă unui amplu proces de relevare, cercetare și analizare, revizuire, restaurare și refacere a tuturor componentelor și detaliilor arhitecturale, de la soclul clădirii până la învelitoarea din tablă de zinc, tâmplărie din lemn sau metalică la uși și ferestre, pardoseli și tencuieli. Prin lucrările executate în anii ’90 ai secolului trecut (arhitectură, structură, instalații) nu s-au eliminat toate deficiențele de care suferă clădirile și incinta. Astfel, lucrările de componente artistice au rămas în totalitate nerezolvate. Întrucât fațadele, volumetria spațială interioară cu decorația în stucatură și pictura murală constituie valoarea arhitecturală a monumentului, lucrările de consolidare se vor executa fără afectarea lor.

  1. Valoarea investiției (cuprinde lucrările de proiectare și de execuție), alocată prin Acordul-cadru de împrumut, este de 8.377.500 Euro, fără TVA.
  2. Durata maximă estimată a lucrărilor de execuție: 26 de luni calendaristice
  3. Stadiu: lucrări de proiectare in curs de avizare. Lucrări de execuție necontractate.