Programe și proiecte în implementare

„E-cultura: Biblioteca Digitală a României“

STRATEGIA SECTORIALĂ ÎN DOMENIUL CULTURII

https://www.umpcultura.ro/monumenteistorice

Europa Creativă

Carieră

Facebook

 

 

Evenimente în marja președinției României la Consiliul UE

 

Calendar evenimente

Analiza funcțională a ecosistemului cultural din România, punct de plecare pentru Strategia Sectorială în Domeniul Culturii 2023-2030

Data publicării: 15 Martie 2022

Analiza funcțională a ecosistemului cultural din România, finalizată recent de Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală (INCFC), relevă potențialul economic extraordinar al Sectoarelor Culturale și Creative (SCC), creșterea cheltuielilor făcute de autoritățile publice centrale și locale în domeniul culturii, fluctuațiile înregistrate la nivel de infrastructură culturală, dar și  impactul pandemiei de COVID-19 asupra domeniului.

Documentul reprezintă o primă etapă care precede elaborarea Strategiei Sectoriale în Domeniul Culturii 2023-2030, asumat ca rezultat major al proiectului „Viziune strategică și coerentă pentru sectorul cultural” (SIPOCA 709 / MySMIS2014+: 129541), implementat de Unitatea de Management a Proiectului (UMP) din cadrul Ministerului Culturii (MC), ca lider de proiect, și INCFC, în calitate de partener.
Etapa de diagnoză este un prim pas în vederea realizării strategiei destinată sectorului cultural. Analiza ex-ante efectuată reprezintă cea mai amplă mapare a resurselor informaționale, materiale, financiare și umane de până acum la nivel național și este prima dată când această abordare se face din perspectiva tuturor sectoarelor care compun domeniul culturii.

Demersul a constat în colectarea, generarea, agregarea, cuantificarea și recodificarea unui volum foarte mare de date, dublate de interpretări intersectoriale pentru a putea identifica impactul și dinamica sectorului cultural, inclusiv în ceea ce privește zonele de intersecție cu alte domenii relevante: turism, educație, digitalizare, tineret, cercetare etc.

În privința potențialului economic, analiza indică faptul că SCC și-au îndeplinit atât rolul de furnizare de bunuri și servicii culturale pentru populația României, cât și acela de a genera plus valoare economică la nivel național. Contribuția SCC la PIB a evoluat de la 18,9 miliarde de lei în 2015 la 32,4 miliarde de lei în 2019, creșterea cu 71% fiind un rezultat economic absolut remarcabil, superior ritmului național. Este evident că pandemia a afectat acest ritm de creștere, dar analiza demonstrează că potențialul economic al SCC este real și trebuie stimulat.

Referior la finanțarea culturii, tendința generală în ultimele două decenii a fost de creștere a valorii cheltuielilor făcute de autoritățile publice centrale și locale în domeniul culturii, deși acestea se află încă sub media europeană. Diferențele foarte mari între mediul urban și rural în finanțarea SCC, atât în privința cheltuielilor alocate domeniului culturii pe locuitor, cât și ca procent din cheltuielile totale, se reflectă în accentuarea decalajelor și în lipsa de acces la oferta culturală a populației rurale.

Dinamica generală a infrastructurii culturale în ultimii 15 ani a fost marcată de fluctuații atât pozitive, cât și negative ale numărului de instituții publice de cultură, unele tipuri de instituții înregistrând scăderi considerabile (biblioteci, cinematografe, așezăminte culturale), în timp ce altele au înregistrat creșteri dezordonate (muzee, instituții de spectacol). În mare parte din SCC, elementele de infrastructură culturală se remarcă prin distribuții teritoriale inegale la nivel regional și județean, cu diferențe majore între urban și rural. Acest lucru sugerează decalaje regionale și județene ale accesului la cultură, ale susținerii domeniului cultural de către autoritățile publice locale, precum și ale dezvoltării societății civile.

Analiza funcțională a ecosistemului cultural din România arată că, în privința resurselor umane, nici instituțiile publice și nici organizațiile private culturale nu aplică un management dedicat și nu fac o prioritate din dezvoltarea și formarea acestora, mărginindu-se la operațiuni simplificate de încadrare și/sau salarizare.

În privința consumului cultural, analiza sugerează că în România acesta este mai degrabă pasiv și individualizat. Consumul în spațiul public este cel mai ridicat pentru cinema, muzee, vizitarea de obiective de patrimoniu. Cele mai mici rate de consum se înregistrează pentru bibliotecile publice și frecventarea galeriilor dedicate artelor vizuale. Ca tendințe, vizitarea muzeelor și a obiectivelor de patrimoniu cultural au înregistrat cele mai mari creșteri raportat la toate formele de consum cultural din spațiul public.

Pandemia de COVID-19 a afectat practicile de consum cultural, atât în spațiul public, cât și în spațiul non-public. Mersul la cinematograf, vizitarea de muzee, obiective de patrimoniu, participarea la spectacole au înregistrat procente de consum mult mai mici. Singura excepție privind această tendință apare pentru mersul la bibliotecă, unde procentele au crescut puțin în anul 2020 în raport cu anii precedenți. În ceea ce privește consumul cultural în  spațiul non-public, toate tipurile consum au înregistrat creșteri pe perioada pandemiei în raport cu ceilalți ani (consumul de programe TV, consumul de internet, vizionare de filme etc.), excepție făcând lectura, care nu a înregistrat nicio creștere.

Analiza funcțională a ecosistemului cultural din România nu va fi transpusă ca atare în textul Strategiei Sectoriale în Domeniul Culturii 2023-2030, ci este un punct de plecare pentru a formula direcții de acțiune optime și realiste pe termen lung.